Germinarea semințelor de Rubus

National Clonal Germplasm Repository din Corvallis, aparținând de Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite - USDA, folosește și recomandă următoarea metodă de germinare a semințelor de Rubus, semințe recunoscute pentru cea mai mare dificultate în germinare. Trebuie să spunem, înainte de a prezenta etapele germinării controlate, că natura este mult mai inventivă și mai exactă în această problemă. Semințele de rubus sunt mișcate pe spații întinse prin intermediul păsărilor, tot ele asigurând scarificarea învelișului dur al semințelor prin tubul lor digestiv. Așa numita etapă a stratificării la cald și rece se realizează ulterior prin succesiunea anotimpurilor. Nu întâmplător Rubus este o plantă a zonelor temperate, acolo unde există o perioadă rece ce asigură repaosul vegetativ. Mai amintim doar faptul că la unele soiuri de mur s-a observat, paradoxal, o creștere a potențelor vegetative și de producție după ierni lungi și reci.
NCGR – USDA recomandă parcurgerea următoarelor etape: 1- recoltarea semințelor; 2 – depozitare; 3 – scarificare; 4 – stratificare; 5 – însămânțare.
1- Recoltarea semințelor de Rubus
Fructele se recoltează la supracoacere și se introduc într-un blender la care au fost tocite cuțitele sau acoperite cu bandă de plastic. Amestecul obținut se diluează cu apă curată, se amestecă și se selectează doar semințele grele. Operația se repetă de câte ori este nevoie. Uscarea se face pe hârtie cerată, la aer, cel puțin trei zile. După uscare, se poate continua procesul de curățare a resturilor de pulpă prin procese mecanice; frecare cu materiale textile sau în palmă.
2 - Depozitarea
Păstrarea pe termen lung se realizează prin introducerea semințelor în pungi de hârtie și mai apoi în pungi de plastic și plasarea lor la temperaturi de – 20 grade C. Vorbim de o depozitare pe termen lung; 1-50 ani.
3 - Scarificarea este un procedeu prin care prin metode chimice sau mecanice se subțiază coaja dură a semințelor. Metoda chimică nu face altceva decât să copieze felul în care acizii și enzimele din tractul digestiv al păsărilor realizează acest lucru. NCGR Corvallis folosește o scală de duritate pentru semințe formată din 5 grupe: 1-moale, 2-ușor greu, 3-greu, 4-foarte greu, 5-extrem de greu. Semințele de Rubus se află în grupa 5! Pentru scarificarea învelișului dur, NCGR Corvallis exemplifică pe un lot de aproximativ 300 de semințe de Rubus. Semințele se lasă o perioadă de timp în 10 ml H2SO4, 98% : Rubus Idaeus 20-30 min; Rubus Occidentalis 30-60 min; Rubus Ursinus 1-2 ore și Rubus Argutus - mure erecte – 3-5 ore. Vasul de sticlă se scufundă în baie de gheață. După ce semințele sunt scoase din acid, ele se spală în apă foarte rece și mai apoi sub jet de apă. După aceea se clătesc și se agită într-o soluție saturată de bicarbonat de sodiu. Din nou se clătesc sub jet de apă și se repetă înmuierea în bicarbonat de sodiu. Se freacă în palmă sau pânză pentru eliminarea porțiunilor de coajă carbonizate de acid. Se trec din nou sub jet de apă curată. Ultima etapă a scarificării chimice, care se poate face imediat sau după un timp, presupune înmuierea în bicarbonat de sodiu, de unde se scot și se lasă timp de 5 zile într-o soluție de hipoclorit de calciu CaClO2: 3 g la 1 litru. Simplu, nu!?
4 – Stratificarea la rece
Se recomandă ca semințele de Rubus să fie stratificate imediat după scarificare. Semințele se scot din soluția de hipoclorit de calciu și se spală sub jet de apă. Se așează pe un pat de turbă umedă, într-o pungă de plastic sigilată. Punga se păstrează la o temperatură de 1-2 grade C pentru o perioadă de timp cuprinsă între 3 și 6 luni.
5 – Însămânțarea
Semințele de Rubus pot începe să germineze în timpul stratificării. În acel moment ele se scot din frigider și se seamănă la suprafața unui strat de turbă de 4-5 cm, acoperite superficial, într-o seră, la umbră. După răsărire, se replantează individual.